Pozitionarea fotografiilor in rama

Fara a intra in prea multe detalii privind centrul de greutate in artele vizuale (aspecte discutate in articolul anterior) si tinand cont de faptul ca o fotografie face cat o mie de cuvinte am ales sa exemplific patru moduri de pozitionare a fotografiilor in rama.

Varianta clasica
In general, datorita comoditatii si necesitatii de a scadea costurile de manufacturare, se opteaza pentru o inramare simetrica. Pe scurt, centrul geometric al ramei se suprapune cu centrul geometric al fotografiei (fig. 1). Cu toate acestea, o modalitate mai elaborata de a spori forta vizuala a fotografiei este de a o inrama intr-o maniera echilibrata din punct de vedere psihologic. 

Fig. 1 - Inramare simetrica

Centrul vizual al ansamblului rama-fotografie

Una din regulile academice de baza privind inramarea unei fotografi este stabilirea centrului vizual al ansamblului rama-fotografie.

Pe scurt, creierul uman situeaza centrul unei forme regulate mai sus decat centrul geometric al acesteia. Stiu ca aceasta informatie ar trebui dezbatuta intr-un cadru adecvat, dar momentan, pentru detalii suplimentare se pot consulta cartile din bibliografia de la sfarsitul articolului. 
Deci, pentru a oferi privitorului sansa de a vizualiza cat mai eficient o fotografie ar fi recomandata o inramare adecvata. In figura 1 se vede foarte clar unde sunt situate cele doua centre in raport cu rama fotografiei. Fac de la inceput precizarea ca nu trebuie confundat centrul de forta al fotografiei cu centrul vizual al ramei. Centrul de forta al fotografiei tine strict de regulile de compozitie ce au stat la baza realizarii acesteia pe cand centrul vizual este un punct stabilit geometric si nu are nici un fel de legatura cu subiectul, compozitia sau mesajul fotografiei.

Fig. 1 - Centrul vizual versus centrul geometric

Arta nu este mecanica fina, asa ca nu trebuie sa tratati micrometric pozitionarea centrului vizual. O metoda foarte simpla de calcul pentru amplasarea fotografiei in centrul vizual al ramei este descrisa in figura 2. 

Ikea si prinderea rudimentara

Astazi am avut nevoie de o rama foto (cu passepartout-ul aferent) pentru o fotografie de 30x20cm. Cum nu mai era timp de manufacturat am zis sa incerc si eu pana la urma ramele Ikea. Deci am fost si am cumparat aceasta rama. 

Toate bune si frumoase. Rama este robusta si suficient de bine facuta. Un mic minus pentru geamul ce prezinta doua mici zgarieturi (5-6mm) ce se simt la unghie. Pana aici nimic spectaculos. Surpriza a venit insa la sfarsit cand am vazut ce sistem de prindere are. Daca nu aveam instructiuni de montare credeam ca ori e incompleta ori e facuta la repezeala prin anii '20.

Pe scurt despre ce este vorba. Agatarea de perete se face prin intermediul unei sarme ce trebuie prinsa de doua agrafe metalice ce la randul lor pot culisa pe panoul de fundal. "Rudimentar" e un cuvant destul de politicos. Eficient? Nici macar!