Viorel Simionescu EFIAP este un nume ce şi-a câştigat pe deplin meritat un rol distinct în nescrisa istorie a artei fotografice româneşti. Activitatea sa este leagă strâns de Asociaţia Artiştilor Fotografi (AAF) acolo unde, pe lângă funcţia de conducere a unui department, a îndeplinit şi rolul de învăţător al multor generaţii de fotografi. Formaţia sa de inginer i-a permis să descifreze “secretele” vreunui aparat nou apărut pe piaţa internatională sau să experimenteze reţeta vreunui revelator miraculos, toate aceste descoperiri fiind apoi prezentate în sute de articole apărute în revistele de specialitate. Munca sa asiduă de cercetător al noutăţilor din lumea fotografiei l-a transformat intr-un depozitar de informatii tehnice extrem de valoroase, cunoştinţe pe care, cu o generozitate remarcabilă, le-a împăţit celor tineri, dornici de a afla ce se mai întâmplă în lumea mare a fotografiei. Activitatea s-a artistică poate fi cuantificată atât prin numărul de fotografii acceptate la sute de saloane naţionale sau internaţional, dar şi prin impresionantul şir de albume fotografice realizate în ultimii ani.
Deşi nu mai este la vârsta primei tinereţi, Viorel Simionescu îşi păstreaza nealterată dragostea pentru fotografie, umorul fin, privirea iscoditoare şi talentul de a găsi pentru fiecare o vorbă bună sau un sfat folositor. Iar generozitatea sa a rămas la fel de impresionantă.
Dovadă este şi recentul său gest, de o elegantă nobleţe, acela de a dona Fotoclubului Clar de Bucureşti o colectie impresionantă de reviste, cataloage şi cărţi adunate cu dragoste şi sacrificii de-a lungul unei vieţi de om. Alături de colegii de fotoclub, Marcel Eremia şi Ioan Nicolae, am fost extrem de emoţionat în momentul în care distinsul senior al fotografiei s-a despărţit de lucruri la care a ţinut toată viaţa . Un nod în gât am avut atunci când încărcam în maşini pachetele cu reviste, folii colorate pentru fundaluri sau cărţi cu dedicaţii de la autori.
Pentru noi, membrii Clar de Bucureşti, gestul domnului Simionescu reprezintă şi o recunoastere a faptului că, deşi fotoclubul nu a îndeplinit un an de existenţă, activitatea şi seriozitatea noastră este apreciată de oameni pe care îi preţuim foarte mult.
Onoarea ce ne-a fost facuta obligă la o atentă păstrare şi gestionare a lucrărilor donate. Ele trebuie să fie la dispoziţia oricărui iubitor de fotografie, dornic de a cunoaşte imaginile anilor 1970-2000. In acest sens uşa fotoclubului nostru este mereu deschisă.
Autor: Eugen Negrea
No comments:
Post a Comment